Modificarea domiciliului sau a domiciliului ales dupa legala sesizare a unei instante

Hotararea nr. 1352 din 2.04.2014, Pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie

Alte Consultatii Juridice

Micsorarea salariului si modificarea fisei postului unilateral de catre angajator
Transferul salariatilor. Obligarea salariatului sa semneze actul aditional privind modificarea locului muncii
Inlocuirea temporara a unui salariat aflat in concediu. Modificarea fisei postului
Functionar intors la locul de munca dupa efectuarea concediului de crestere copil. Refuzul acordarii postului ocupat anterior
Revenirea la serviciu dupa efectuarea concediului pentru crestere copil. Obligatia angajatorului
Reducerea programului de lucru zilnic pentru salariata care s-a intors la locul de munca dupa efectuarea concediului pentru cresterea copilului
Salariat firma de paza. Mutarea pe alt obiectiv si modificarea programului de lucru. Demisie fara preaviz
Reintoarcerea pe post, dupa efectuarea concediului pentru cresterea copilului. Cuantumul salariului cuvenit
Refuzul angajatorului de a permite revenirea in unitate a salariatului dupa efectuarea concediului pentru crestere copil cu handicap pana la 7 ani
Modificarea unilaterala a cuantumului remuneratiei cuvenite in temeiul drepturilor de autor
Transferul salariatului la alta filiala a angajatorului, in urma schimbarii domiciliului
Modificarea timpului de lucru. Durata maxima a programului de lucru cu publicul
Modificarea unilaterala a locului muncii de angajator cu sistarea platii sporului de vechime in munca si a celui de confidentialitate
Durata maxima legala a contractelor individuale de munca pe durata determinata
Stabilirea domiciliului minorei la mama. Comportament social periculos al tatalui

Imprejurarea ca dupa o prima declinare a competentei în favoarea Tribunalului Mehedinti, reclamanta si-a ales un alt domiciliu pentru comunicarea actelor de procedura, respectiv în Bucuresti, nu poate determina în mod automat competenta de solutionare a cauzei în favoarea unei alte instante, respectiv a Tribunalului Bucuresti.

Nota: In prezenta decizie au fost avute în vedere dispozitiile din vechiul Cod de procedura civila.

Prin cererea de chemare în judecata înregistrata pe rolul Tribunalului Teleorman la data de 28.01.2013 sub nr. xx9/87/2013, reclamanta D.L.C. a chemat în judecata pe paratul Tribunalul T. - Serviciul Contabilitate, solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa fie obligat la plata drepturilor banesti restante în conformitate cu rapoartele de expertiza contabila extrajudiciara întocmite în procedura de executare silita a titlurilor executorii reprezentate de sentinta civila nr. 1594/19.03.2008 pronuntata de Tribunalul Teleorman prin care s-au acordat drepturi salariale – indemnizatia lunara de 15% din salariul brut, în perioada 07.12.2005 – 04.09.2006 si 01.07.2007 la zi, calculat pana la data de 12.11.2009, data ramanerii irevocabile a acestei hotarari prin decizia nr. 4718/R/2009 a Curtii de Apel Bucuresti (dosar de executare nr. 113/2012), al caror cuantum a fost stabilit ca fiind suma de 21.330 lei, actualizat la data platii efective si sentinta civila nr. 1898/09.04.2008 pronuntata de Tribunalul Teleorman prin care s-au acordat drepturi salariale restante sub forma sporului de risc si suprasolicitare neuropsihica de 50% din salariul de baza lunar, începand cu data de 01.09.2004 – la zi si în continuare, calculat pana la data  12.11.2009, cand sporul a fost introdus în salariu si platit, chiar daca sentinta civila a ramas irevocabila la data de 06.10.2010, prin decizia civila nr. 4058/R/2010 a Curtii de Apel Bucuresti (dosar executare 112/2012), în cuantum de 67.394 lei, actualizata la data platii efective, precum si obligarea paratului Tribunalul T. la recalcularea si plata diferentei transelor trimestriale din cursul anului 2012, conform O.U.G. nr. 71/2009, respectiv procentul de 5% în anul 2012 din valoarea creantei, raportat la sumele rezultate din aceleasi rapoarte de expertiza contabila.

Prin sentinta nr. 1620 din 9 mai 2013 pronuntata de Tribunalul Teleorman, Sectia de conflicte de munca asigurari sociale si contencios administrativ fiscal, a fost admisa exceptia necompetentei teritoriale a Tribunalului Teleorman invocata din oficiu si a fost declinata competenta de solutionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinti.

Primind dosarul, Tribunalul Mehedinti, Sectia conflicte de munca si asigurari sociale, prin sentinta nr. 3849 din 6 septembrie 2013, a admis exceptia necompetentei teritoriale a acestei instante, invocata din oficiu, si a declinat competenta de solutionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucuresti.

In motivare, instanta a retinut ca reclamanta a formulat si a depus la dosar cerere prin care a aratat ca si-a schimbat domiciliul procesual ales în Bucuresti, sector 3, (…), solicitand ca toate actele de procedura si hotararea pronuntata sa-i fie comunicate la acest domiciliu. Si-a motivat cererea prin aceea ca vechiul domiciliu nu mai este valabil, întrucat a fost transferata la Tribunalul Bucuresti.

Fata de aceasta cerere, instanta a apreciat ca nu sunt întrunite cerintele art. 284 alin. (2) C. muncii pentru ca Tribunalul Mehedinti sa fie legal învestit.

S-a apreciat ca notiunea de domiciliu trebuie interpretata într-un sens mai larg interesand nu numai locuinta statornica si principala a salariatului, ci si locul în care acesta poate fi gasit pentru comunicarea actelor de  procedura.

Domiciliul reclamantei, asa cum rezulta din copia actului de identitate anexat la dosar, fara a se efectua cercetari cu privire la resedinta acesteia nu duce automat la concluzia ca instanta competenta  este Tribunalul Mehedinti.

Dispozitiile art. 284 C. muncii stabilesc, în cadrul conflictelor de drepturi, o competenta teritoriala exclusiva si reprezinta o norma în favoarea instantei pentru facilitarea accesului la justitie a persoanelor fizice salariate. Ca atare, atunci cand partea are si o resedinta unde locuieste în fapt, comunicarea actelor de procedura trebuie facuta la aceasta resedinta, scopul acestei comunicari fiind nu numai încunostintarea partii despre purtarea procesului, ci si facilitarea prezentarii acesteia pentru a-si face apararile si a exercita caile de atac pe care le considera necesare. Vointa legiuitorului este aceea de a facilita accesul salariatului la justitie, normele prevazute de art. 284 alin. (2) C. muncii neputand fi interpretate în defavoarea angajatului.

Cum reclamanta a fost transferata la Tribunalul Bucuresti începand cu data de 15.06.2013 si îsi desfasoara activitatea în cadrul acestei instante, presupunandu-se ca aceasta are si resedinta în Bucuresti, s-a apreciat ca în aceasta situatie competenta solutionarii litigiului îi revine Tribunalului Bucuresti.

Cauza a fost înregistrata la data de 13 decembrie 2013 pe rolul Tribunalului Bucuresti, Sectia a VIII-a conflicte de munca si asigurari sociale, sub nr. xx269/3/2013.

S-a constatat ca prezenta actiune constituie un conflict individual de munca privind neplata unor drepturi banesti rezultate din titluri executorii, astfel cum este definit de art. 1 lit. p) din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, iar potrivit art. 210 din Legea dialogului social nr. 62/2011, cererile referitoare la solutionarea conflictelor individuale de munca se adreseaza tribunalului în a carui circumscriptie îsi are domiciliul sau locul de munca reclamantul.

De asemenea, potrivit art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 Codul Muncii, judecarea conflictelor de munca este de competenta instantelor judecatoresti în a carei circumscriptie reclamantul îsi are domiciliul sau resedinta (…).

Desi textele legale stipuleaza trei criterii de determinare a competentei teritoriale (domiciliu, loc de munca sau resedinta), Tribunalul Bucuresti a aratat ca aceasta împrejurare nu este de natura a constitui o competenta alternativa, ci doar da posibilitatea alegerii reclamantului dintre mai multe posibile instante exclusiv competente, competenta pe care nu o poate înlatura.

Astfel, reclamanta prin actiunea introductiva de instanta si-a ales domiciliul pentru comunicarea actelor la Tribunalul Prahova.

La solicitarea Tribunalului Teleorman, reclamanta a indicat domiciliul sau din municipiul Drobeta Turnu-Severin, (…), jud. Mehedinti.

S-a constatat ca reclamanta nu a indicat locul de desfasurare a activitatii profesionale, iar dupa o prima declinare a competentei în favoarea Tribunalului Mehedinti, reclamanta si-a ales un alt domiciliu pentru comunicare acte, acest domiciliu ales neputand constitui resedinta în lipsa unei dovezi din care sa rezulte ca aceasta constituie o locuinta secundara, alta decat cea de domiciliu, respectiv dovada de resedinta, care însoteste cartea de identitate, cartea electronica de identitate sau cartea de identitate provizorie, potrivit art. 33 din O.U.G. nr. 97/2005 privind evidenta, domiciliul, resedinta si actele de identitate ale cetatenilor romani.

Asa fiind, din cele trei elemente de determinare a competentei teritoriale, reclamanta a furnizat unul singur, respectiv adresa domiciliului, or, orice modificare de domiciliu sau domiciliu ales dupa sesizarea unei instante nu este de natura a conduce la schimbarea competentei instantei deja învestite.

Avand în vedere considerentele expuse, cat si dispozitiile legale mentionate, s-a apreciat ca Tribunalul Bucuresti nu este competent din punct de vedere teritorial sa judece prezenta actiune, astfel încat, prin sentinta civila nr. 1306 din 7 februarie 2014 pronuntata de Tribunalul Bucuresti, Sectia a VIII-a conflicte de munca si asigurari sociale, a fost admisa exceptia necompetentei teritoriale a acestei instante si a fost declinata cauza competenta de solutionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Mehedinti.

Constatandu-se ivit conflictul negativ de competenta, dosarul a fost înaintat Inaltei Curti de Casatie si Justitie pentru pronuntarea regulatorului de competenta.

Inalta Curte, constatand existenta unui conflict negativ de competenta între cele doua instante, care se declara deopotriva necompetente de a judeca aceeasi pricina, în temeiul dispozitiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., a pronuntat regulatorul de competenta, stabilind în favoarea Tribunalului Mehedinti competenta teritoriala de solutionare a cauzei, pentru urmatoarele considerente:

In speta, reclamanta D.L.C. a învestit instanta cu solutionarea unei actiuni civile, avand ca obiect un conflict individual de munca privind neplata unor drepturi banesti rezultate din titluri executorii, fapt ce atrage incidenta în cauza a dispozitiilor art. 269 alin. (2) C. muncii adoptat prin Legea nr. 53/2003 referitoare la competenta în materie.

Astfel de litigii, potrivit normei de competenta teritoriala absoluta prevazuta de art. 269 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, sunt date în competenta instantei în circumscriptia careia reclamantul îsi are domiciliul sau resedinta ori, dupa caz, sediul.

Desi prin cererea de chemare în judecata reclamanta nu si-a indicat decat domiciliul ales, ulterior, la solicitarea instantei, aceasta a precizat în mod expres ca are domiciliul în municipiul Drobeta Turnu - Severin, judetul Mehedinti, aspect ce rezulta si din copia actului de identitate anexata în acest dosar.

Este adevarat ca pe parcursul litigiului reclamanta si-a ales succesiv alte domicilii pentru comunicarea actelor de procedura, dar este de necontestat ca orice modificare de domiciliu sau domiciliu ales dupa legala sesizare a unei instantei nu este de natura a conduce la schimbarea competentei instantei astfel învestite.

O atare solutie este justificata pe deplin si de necesitatea realizarii unei bune administrari a justitiei, printr-o judecata a cauzei într-un termen rezonabil, finalitatea fiind aceea de a evita declinarile de competenta impuse de schimbarile ulterioare de domiciliu ale reclamantului.

Astfel, împrejurarea ca dupa o prima declinare a competentei în favoarea Tribunalului Mehedinti, reclamanta si-a ales un alt domiciliu pentru comunicarea actelor de procedura, respectiv în Bucuresti, nu poate determina în mod automat competenta de solutionare a cauzei în favoarea unei alte instante, respectiv Tribunalului Bucuresti.

In alta ordine de idei, acest ultim domiciliu ales în Bucuresti nu poate reprezenta resedinta în lipsa unei dovezi din care sa rezulte ca aceasta constituie o locuinta secundara, alta decat cea de domiciliu, respectiv dovada de resedinta, care însoteste cartea de identitate, cartea electronica de identitate sau cartea de identitate provizorie, potrivit art. 33 din O.U.G. nr. 97/2005 privind evidenta, domiciliul, resedinta si actele de identitate ale cetatenilor romani.

          In speta, singura dovada în stabilirea competentei, conform art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, care instituie o competenta exclusiva, si nu alternativa, o reprezinta copia actului de identitate anexata în dosarul Tribunalului Teleorman, initial învestit, din care rezulta ca domiciliul reclamantei este în municipiul Drobeta Turnu-Severin, (…), judetul Mehedinti.

            Asa fiind, cu aplicarea dispozitiilor art. 22 alin. (5) C. proc. civ., avand în vedere ca domiciliul reclamantei se afla în raza teritoriala a Tribunalului Mehedinti, Inalta Curte de Casatie si Justitie a stabilit competenta de solutionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinti pentru considerentele expuse.

Servicii pentru Angajatori

Indiferent de marimea sau obiectul de activitate, uneori, companiile au nevoie si de ajutorul unor specialisti in dreptul muncii. Confruntarea cu probleme care decurg raporturile de munca cu salariatii, in special cele privitoare la incheierea, modificarea, suspendarea sau incetarea acestora, poate provoca pierderi financiare daca nu sunt abordate in mod corespunzator.
Sunt Angajator

Servicii pentru Salariati

Pentru multi salariati, drepturile legale si cele care decurg din contractul de munca (individual sau colectiv) sunt ingradite sau limitate in mod netemeinic, uneori abuziv, de catre cei care sunt obligati sa le respecte si, implicit, sa le acorde integral. Daca sunteti implicat intr-un conflict sau litigiu de munca, apelarea la un speciaslit, cel putin, va reduce stresul dvs.
Sunt Salariat