Aplicarea sanctiunii disciplinare. Momentul de la care se calculeaza termenul de 30 de zile

Hotararea nr. 115 din 29.01.2009 , Pronuntata de Curtea de Apel ALBA IULIA

Alte Consultatii Juridice

Micsorarea salariului si modificarea fisei postului unilateral de catre angajator
Mutarea salariatului pe alt post, in absenta vreunui motiv disciplinar
Prelungirea CIM pe durata determinata. Depasirea termenului de 36 luni
Inregistrarea tardiva a contractului individual de munca in Revisal. Contestarea procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei
Calculul orelor suplimentare efectuate. Compensarea cu zile de concediu de odihna
Transferul salariatilor. Obligarea salariatului sa semneze actul aditional privind modificarea locului muncii
Efectuarea concediului de odihna in anul urmator. Refuzul angajatorului de a acorda concediu de odihna
Inlocuirea temporara a unui salariat aflat in concediu. Modificarea fisei postului
Imposibilitatea obligarii salariatului la semnarea unui act aditional la contractul individual de munca prin care se renunta la sporul pentru lucrul sambata si duminica
Functionar public. Refuzul acordarii concediului fara plata
Incetarea CIM pe durata perioadei de proba. Documente comunicate salariatului
Refuzul salariatului de a semna incetarea CIM prin acordul partilor
Concediere pentru motive care nu tin de persoana salariatului, fara desfiintarea efectiva a postului. Post esential pentru desfasurarea activitatii societatii
Altercatie intre salariat si angajator. Neplata drepturilor salariale si refuzul eliberarii unei adeverinte
Concediere pe motivul desfiintarii postului. Conditii de reangajare sau blocare post

Potrivit art. 268 (1) Codul muncii: angajatorul dispune aplicarea sanctiunii   disciplinare  printr-o  decizie emisa  în forma scrisa , în termen de 30 zile  calendaristice de la  data luarii la cunostinta  despre savarsirea  abaterii disciplinare , dar nu mai tarziu de 6 luni de la data savarsirii faptei, fiind fara relevanta în privinta curgerii termenului faptul ca pentru aceeasi persoana s-a început cercetarea prealabila în legatura cu o fapta de natura penala.

Prin contestatia înregistrata la Tribunalul Sibiu  sub nr. 640/85/30.01.2008 – contestatorul P.C.A. a chemat în judecata pe intimata SC P.C.E. Sibiu SRL solicitand:
     - anularea deciziei nr. 2383/20.12.2007 ca netemeinica si nelegala,
     - reîncadrarea în functia si postul avut anterior, cu obligarea intimatei la plata drepturilor salariale de la data încetarii platilor si pana la reîncadrarea efectiva.
     Din motivarea contestatiei se retine ca decizia emisa este lovita de nulitate în conditiile art. 268, alin. 2, lit. a si c Codul muncii. Se invoca în principal exceptia prescriptiei dreptului angajatorului de a aplica sanctiunea disciplinara raportat la prevederile art. 268 din Codul muncii motivand ca decizia contestata a fost emisa la 37 de zile de la data la care angajatorul avea cunostinta de savarsirea abaterii disciplinare.
     Pe fondul cauzei se solicita anularea deciziei întrucat faptele retinute de angajator nu corespund realitatii întrucat nu a savarsit nici o abatere disciplinara si nicidecum nu se face vinovat de abateri care sa determine societatea sa-i aplice cea mai drastica sanctiune.
     In drept se invoca dispozitiile art. 76, 78, 264 si 268 Codul muncii.
     Intimata solicita respingerea exceptiilor invocate precum si respingerea contestatiei, motivand ca angajatorul a respectat atat dispozitiile art. 268 alin. 1 C. muncii cat si dispozitiile art. 268 alin. 2, lit. a si c din C. muncii, pe fondul cauzei se precizeaza ca angajatul se face vinovat pentru faptele retinute în decizia de sanctionare întrucat în repetate randuri a acceptat modificarea conditiilor contractuale în defavoarea angajatorului. Mai mult de atat se retine ca angajatul în perioada 01.10.2007-11.10.2007, desi afirma ca se afla în concediu de odihna, în fisele de pontaj figureaza prezent la serviciu, cu toate ca pontajul se realizeaza pe baza de cartela electronica personala. In fine, se precizeaza ca exista numeroase sesizari din partea angajatilor cu privire la izbucnirile nervoase ale contestatorului, iar sarcinile de serviciu nu au mai fost îndeplinite corespunzator, astfel ca toate faptele retinute sunt abateri disciplinare, ceea ce a determinat angajatorul sa dispuna desfacerea disciplinara a contractului individual de munca.
     Din examinarea actelor si lucrarilor dosarului precum si a probelor administrate în cauza instanta a retinut urmatoarele:
     Contestatorul a fost angajatul intimatei îndeplinind functia de director general, iar prin decizia nr. 2383/20.12.2007 s-a dispus concedierea în conditiile dispozitiilor art. 61 lit. a Codul muncii – retinandu-se ca abateri disciplinare – încalcarea obligatiei de fidelitate fata de angajator, neexecutarea atributiilor de serviciu, încalcarea obligatiei de a respecta secretul de serviciu, programul de lucru, un comportament incorect în cadrul relatiilor de serviciu precum si încalcarea obligatiei de a îndeplini atributiile ce îi revin conform fisei postului.
      In termen legal se contesta aceasta decizie invocandu-se în principal exceptia prescriptiei dreptului angajatorului de a aplica sanctiunea disciplinara precum si exceptia nulitatii absolute fata de prevederile art. 268 (2), lit. a si c din Codul  muncii.
     Conform dispozitiilor art. 137 Cod procedura civila instanta s-a pronuntat mai întai asupra exceptiilor, cercetarea fondului fiind de prisos.
     Fata de exceptia prescriptiei dreptului angajatorului de aplicare a sanctiunii disciplinare – instanta s-a pronuntat prin încheierea civila din 08 mai 2008 în sensul respingerii acesteia – constatandu-se din probatoriul administrat (respectiv notificare si raport audit) ca termenul de 30 de zile prevazut de art. 268 (1) Codul muncii a fost respectat, întrucat angajatorul a constatat cu certitudine abaterile disciplinare savarsite de angajat doar odata cu încheierea raportului de audit din 14.12. 2007, iar decizia s-a emis la 20.12.2007, deci înlauntrul termenului prevazut de art. 268 (1) Codul muncii.
     Exceptia nulitatii absolute a fost de asemenea respinsa întrucat prin decizia emisa angajatorul a facut o descriere amanuntita a faptelor retinute si sanctionate cu indicarea prevederilor din ROI si fisa postului ce au fost nesocotite de catre angajat, precum si a dispozitiilor din Codul muncii si clauzele contractuale ce au fost încalcate de catre angajat, astfel ca motivul de nulitate invocat în sensul dispozitiilor art. 268 (2)lit. “a” Codul muncii nu are suport legal si nici probator totodata.
     In fine prevederile art. 268 (2) lit. “c” au fost respectate de angajator – fiind inserat în decizie – urmatorul aspect.... prin „declaratia olografa a d-lui  C.A.P. înregistrata sub nr. 2263/17.12.2007 nu se aduc argumente exoneratorii de raspundere”.
     Pentru considerentele expuse, instanta  a constatat ca decizia contestata a fost emisa cu respectarea conditiilor obligatorii prevazute de art. 268 (2) din Codul muncii.
     Prin sentinta civila 699/2008 pronuntata de Tribunalul Sibiu  în dosarul nr. 640/85/2008 s-a respins contestatia  formulata de contestatorul P.C.A.  împotriva  intimatei SC S.C. P.C.E. S.R.L.  Sibiu   pentru constatarea nulitatii deciziei  concediere .
     Pentru a hotarî astfel, pe fondul cauzei instanta a retinut, în esenta, ca din probatoriul administrat în cauza a reiesit încalcarea obligatiei  de fidelitate a contestatorului fata de  angajator si a existentei unui comportament  neadecvat al directorului la locul de munca; apoi , neîndeplinirea obligatiilor  de serviciu conform fisei postului  si a nerespectarii întocmai a programului de lucru.
     Impotriva acestei sentinte a declarat recurs  contestatorul P.C.A. , solicitand  admiterea  acestuia , modificarea  hotararii atacate si admiterea exceptiilor prescriptiei  sanctiunii si cea a nulitatii  deciziei de sanctionare si implicit a contestatiei  sale.
     In expunerea de motive  arata ca aplicarea sanctiunii este tardiva întrucat angajatorul a cunoscut despre faptele savarsite de recurent înca  din 13.11.2007 , iar decizia de concediere a fost emisa  doar la 20.12.2007, deci cu încalcarea  dispozitiilor art. 268 Codul muncii.
     Invoca apoi nulitatea deciziei  nr. 2383/20.12.2007 prin încalcarea  dispozitiilor art. 268 al.2 lit. a si c  Codul muncii datorita  faptului ca aceasta nu contine descrierea faptelor  considerate  de angajator  ca abateri disciplinare  si motivele pentru care  s-au încalcat  apararile  sale.
     Mai sustine  ca instanta  nu a luat în considerare  aspectele  de fapt invocate  de recurent  si nici depozitiile martorilor audiati în cauza , cat si împrejurarea ca nu a mai fost sanctionat niciodata.
     In drept invoca art. 3041 , 304 pct. 8 si 9 cod procedura civila.
     Prin întampinare,  intimata   a solicitat respingerea recursului ca nefondat  si mentinerea hotararii atacate.
     Verificand legalitatea  si temeinicia sentintei atacate  prin prisma aspectelor  critice invocate , cat si a dispozitiilor art. 3041 cod procedura civila , Curtea   a apreciat  recursul de   fata  ca fondat, pentru urmatoarele motive :
     Potrivit art. 268 (1) Codul muncii :
     „Angajatorul dispune aplicarea sanctiunii   disciplinare  printr-o  decizie emisa  în forma scrisa , în termen de 30 zile  calendaristice de la  data luarii la cunostinta  despre savarsirea  abaterii disciplinare , dar nu mai tarziu de 6 luni de la data savarsirii faptei”.
     Din aceasta perspectiva , sunt a se retine urmatoarele :
     Conform notificarii nr.2150/6.12.2007 (f.8) emisa de parata S.C. P.C.E. S.R.L.  Sibiu  catre reclamantul P.C.A. , acesta din urma a fost convocat  la sediul  firmei pentru data de 17.12.2007 , orele 12 , pentru a-si  exprima pozitia  si a-si formula aparari  fata de abaterile disciplinare mentionate în notificare.
     Tot în cuprinsul notificarii se face  în mod expres mentiunea  ca începand cu data de 13.11.2007 , societatea a început cercetarea  disciplinara  împotriva contestatorului .
     Deci la data de 13.11.2007  parata cunostea în mod exact  savarsirea abaterilor disciplinare  puse ulterior  prin decizia atacata  în sarcina  petentului , astfel ca de la acea data  curgea termenul de 30 zile prevazut de art. 268 (1) Codul muncii  în care angajatorul  putea emite  dispozitia de sanctionare , adica cel mai tarziu  la 13.12.2007.
     Faptul ca în baza notificarii  nr. 1774/13.11.2007 s-a dispus  începand cu aceiasi data  cercetarea  disciplinara a contestatorului  pentru fapta de înselaciune  prevazuta si pedepsita de  art. 215 Cod penal  nu are relevanta în cauza  cu atat mai mult cu cat  în urma cercetarilor  la 21.11.2007  s-a constatat ca  numitul P.C.A.  nu a savarsit acea infractiune , deci societatea era înca în termenul prevazut de lege  de a întocmi decizia  de sanctionare.
     Mai trebuie  precizat ca împrejurarea de a demara în paralel  cu cercetarea disciplinara  prevazuta de art. 267 Codul muncii si o actiune penala , nu înlatura dispozitia imperativa a textului  art. 268 Codul muncii  de aplicare a sanctiunii  disciplinare  în cel mult 30 zile  calendaristice  de la data luarii  la cunostinta  despre savarsirea abaterii  disciplinare , cata vreme textul nu dispune  asupra  posibilei existente a unor cauze  de  întrerupere a acestui termen sau de prorogare  a începerii  curgerii lui  pana la finalizarea  cercetarilor  care au succedat  demararii altor proceduri.
     O asemenea interpretare ar putea crea situatii în care cercetarea disciplinara  ar putea depasi  chiar termenul  de 6 luni în care  trebuie aplicata sanctiunea.
     Or, intentia legiuitorului  a fost tocmai aceea de a limita în timp  cercetarea disciplinara  prealabila   la cele doua termen de prescriptie distincte de 30 zile  si respectiv  6 luni.
     Fata de aceste aspecte , se constata gresita solutionare a exceptiei prescrierii  aplicarii sanctiunii  de catre instanta  de fond , aceasta urmand a fi  admisa  si pe cale de consecinta , contestatia formulata de contestatorul P.C.A. urmeaza a fi admisa.
     Ca urmare  , în baza art. 312 raportat la art. 304 cod procedura civila , Curtea a admis  recursul, a modificat  hotararea  atacata si subsecvent  admiterii contestatiei  a anulat  decizia 2383/20.12.2007  emisa de parata  si a dispus  reîncadrarea  reclamantului  în functia si pe postul detinut anterior. Societatea a fost obligata si la plata catre reclamant  a drepturilor salariale restante începand cu data  încetarii platilor  si pana la reîncadrarea efectiva.
     Curtea  nu a mai analizat  si celelalte motive  de recurs , a caror analiza a devenit de prisos  , urmare a retinerii  exceptiei  anterior mentionata.

Servicii pentru Angajatori

Indiferent de marimea sau obiectul de activitate, uneori, companiile au nevoie si de ajutorul unor specialisti in dreptul muncii. Confruntarea cu probleme care decurg raporturile de munca cu salariatii, in special cele privitoare la incheierea, modificarea, suspendarea sau incetarea acestora, poate provoca pierderi financiare daca nu sunt abordate in mod corespunzator.
Sunt Angajator

Servicii pentru Salariati

Pentru multi salariati, drepturile legale si cele care decurg din contractul de munca (individual sau colectiv) sunt ingradite sau limitate in mod netemeinic, uneori abuziv, de catre cei care sunt obligati sa le respecte si, implicit, sa le acorde integral. Daca sunteti implicat intr-un conflict sau litigiu de munca, apelarea la un speciaslit, cel putin, va reduce stresul dvs.
Sunt Salariat